July 6, 2010
pe fugă
Mi-am dat seama că eu nu prea am fost învăţată chestii. Despre una, despre alta, despre viaţă, aşa cum este ea. Le-am învăţat de capul meu (pe şestache, ninja style, ca nu cumva să se prindă cineva că eu nu m-am născut ştiind Totul) după cum m-a dus mintea şi mi-au permis filtrele percepţiei. Problema e că realitatea nu e chiaaaaar ca universul paralel din căpşorul meu (sau, mai rău, ca lumea ideală pe care o văd ca pe un layer de augmented reality pus peste materialul clientului). Şi-acum mă îmboldeşte înţelepciunea şi mă gândesc că-i mai practic să mă joc cu mediul înconjurător aşa cum e el, decât să sufăr că nu înţeleg de ce nu corespunde cerinţelor din caietul de sarcini la care am lucrat în ultimii 20 de ani.